Am fost diagnosticat cu cancer de plămâni în septembrie 2021.
Tumora era mare cât o minge de oină. Oncologii mi-au ´dat doar două săptămâni de trăit, ca și când viața și moartea mea ar fi fost în mâinile lor.
Cazul e tipic: trăiești o viață sănătoasă, cu principii alimentare, și deodată ți se spune că ai cancer. Evident, ajungi la spital prea târziu. E ca în filme. Doar că atunci când ți se întâmplă, realitatea bate filmul.
Oncologii mi-au dat doar două săptămâni de viață și m-au programat urgent pentru chimioterapie și radioterapie.
Am refuzat politicos, dar hotărât.
La spital, soția a plâns cu demnitate la aflarea veștii, iar acasă a plâns plânsul partenerului de viață care se temea ca nu cumva eu să fi făcut greșeala de a fi respins... ultima șansă la viață.
Vine un timp în viața fiecărui om când trebuie să își facă alegerile SINGUR. Așa am făcut și eu în toamna lui 2021: am ales să mă încred în Dumnezeu, să păstrez încrederea în eficiența remediilor naturale, simple și ieftine pe care Creatorul ni le-a lăsat ca să ne țină mâncare și de medicament. Mi-am asumat riscul să cred. N-aveam cum, deodată, să neg tot ceea ce crezusem toată viața doar pentru câteva săptămâni suplimentare de viață. Soția a înțeles decizia mea și m-a asigurat că mă va susține dedicat. Ceea ce a și făcut. N-am cuvinte să scriu cât de recunoscător îi sunt!
Dumnezeu mi-a dat înțelepciunea să valorific experiența studiului și cea academică pentru a distila o cantitate imensă de date despre cancer și a-mi configura propriul protocol. Iar rezultatele nu au întârziat să apară: la câteva luni după diagnostic, un nou CT a evidențiat că tumora era în remisie. O remisie pe care oncologii nu și-au putut-o explica din punct de vedere medical. Lupta nu s-a încheiat, însă sunt în viață.
Mulțumesc lui Dumnezeu!
Speranța remisiei și a vindecării există.
Depinde în CINE și în CE crezi.